INTERVIU CU PROF. DR. MIHAI COVAȘĂ

Care sunt în opinia dumneavoastră, provocările care ar trebui depășite în cercetarea românească în științele nutriției?

În general, cercetarea în științele nutriției prezintă multe provocări din cauza faptului că rolul și efectele alimentației asupra organismului uman sunt foarte complexe. Alimentele sunt complicate prin gama de nutrienți din compoziția lor, iar organismul uman este de asemenea, foarte complicat. Deci inerent, cercetarea din acest domeniu este complicată.

În plus, alimentația este influențată de foarte mulți factori externi care se schimbă permanent, ca de exemplu: modul de viață, obiceiurile, mediul alimentar, disponibilitatea alimentelor, costurile alimentelor. Din aceasta cauză, studiile legate de nutriție bazate pe metodologie științifică riguroasă și care să țină cont de această complexitate de factori, sunt destul de dificile. Trialurile clinice necesită un volum foarte mare de muncă, atât pentru cercetători cât și pentru participanți, iar complianța este foarte variabilă și scade în timp.

Există foarte multe zone de dezacord în domeniul nutriției și din păcate acest domeniu este influențat și de mulți „experți” autoproclamați care nu sunt pregătiți în acest domeniu. În România, cercetarea în domeniul nutriției este la început. Puținele studii care sunt publicate în reviste cu impact internațional provin din studii observaționale și efectuate pe termen relativ scurt. Programele de nutriție trebuie să îmbrățișeze abordări multidisciplinare, pentru a îmbunătăți gama și calitatea cercetării în domeniul nutriției și pentru a îmbunătăți înțelegerea noilor domenii.

În România, cercetarea în sfera nutrițională nu este o prioritate pentru agențiile guvernamentale care finanțează proiectele de cercetare, așa cum se întâmplă în alte țări din lume. Procentul de finanțare direcționată către cercetarea în domeniul nutriției este extraordinar de mic. Firmele farmaceutice investesc miliarde de dolari pentru a aduce pe piață medicamente, însă în cercetarea în nutriție, care asigură calitatea vieții tuturor oamenilor, investesc sume infime. De aceea, guvernul și agențiile de sănătate trebuie să-și reexamineze prioritățile pentru finanțare, iar firmele alimentare să aloce fonduri pentru a face cercetări adecvate pe termen lung, privind sănătatea și siguranța alimentelor lor.

O altă provocare în cercetarea din domeniul nutriției este lipsa de specialiști în nutriție și lipsa de programe de doctorat în nutriție. Programele de licență din domeniul nutriției în România sunt relativ la început, iar implicarea tinerilor în cercetare este esențială pentru formarea specialiștilor și pentru a înregistra progrese în rezolvarea problemelor de nutriție cu care ne confruntăm, dar și în înțelegerea noastră științifică.

Creșterea calității învățământului universitar este o preocupare continuă, aflată permanent în mintea celor care se ocupă de strategiile de dezvoltare academică, peste tot în lume. Care credeți că sunt direcțiile în care pregătirea profesională universitară a dieteticienilor români, ar putea fi îmbunătățită?

În primul rând este necesară schimbarea radicală a standardelor ARACIS pentru programele de nutriție. În România, datorită faptului că aceste programe s-au dezvoltat în prealabil pe lângă facultățile de medicină, preponderența disciplinelor din curriculă sunt cele medicale.

În al doilea rând, trebuie schimbate condițiile de obținere a certificatului de dietetician. Acesta trebuie să se bazeze pe un program universitar și o curriculă foarte bine stabilită pe o perioadă de 1-2 ani și nu cum se face acum.

În al treilea rând, suntem foarte deficitari la instruirea practică a dieteticienilor. Este nevoie de mai multă activitate practică, controlată, pe diferite domenii, cu mai multe opțiuni, pentru a stabili competențe bine definite.

Care considerați că ar fi punctele vulnerabile ale dieteticienilor români de azi?

Cu siguranţă, înainte de înființarea Colegiului Dieteticienilor din România au existat numeroase puncte vulnerabile ale dieteticienilor, printre care şi limitele formelor juridice pe baza cărora îşi desfăşurau activitatea, lipsa autorizării unui cabinet de nutriţie şi dietetică sau autorizaţia temporară eliberată de Ordinul Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România care permitea încadrarea în sistemul sanitar doar pe posturi de asistenți medicali de nutriţie şi dietetică.

În prezent, o problemă importantă legată de acest aspect este numărul foarte mic al dieteticienilor care activează pe piaţa muncii în sistemul de stat, având în vedere importanţa acestor specialişti în echipa multidisciplinară.

În ce domenii credeți că vor putea fi angajați dieteticienii pe piața muncii din România?

Organizarea primului examen național de dietetician autorizat, a reprezentat ultima etapă în vederea obţinerii dreptului de liberă practică pentru exercitarea profesiei de dietetician pe teritoriul României. Aşadar, odată cu înfiinţarea Colegiului Dieteticienilor din România şi dobândirea dreptului de liberă practică, importanţa dieteticienilor a fost validată, iar domeniile în care ar putea profesa sunt numeroase. Posibilităţile de carieră pot fi în domeniul clinic, domeniul de sănătate şi nutriţie publică, educaţie şi cercetare, managementul alimentelor şi nutriţiei, consultanţă şi practică privată, domeniul industrial şi al afacerilor, consultanţă, media, organizaţii internaţionale, etc.

Unde ar trebui să facă practica de specialitate, studenții din programele de studiu pe nutriție (licență sau masterat)?

Stagiile de practică constituie un element indispensabil în formarea viitorilor specialişti şi au rolul de a-i pregăti pentru intrarea pe piața muncii. Este esenţial ca studenţii din programele de studii de licenţă şi masterat să efectueze stagii de practică pe cele patru domenii principale în care poate activa un dietetician: clinic, administrativ, comunitar şi cel al cercetării, deoarece, în primul rând, prin această modalitate vor identifica domeniul în care vor dori să profeseze şi în al doilea rând, sunt situaţii în care, spre exemplu, dieteticianul trebuie să îndeplinească sarcini atât din domeniul clinic, cât şi din domeniul administrativ.

Dieteticianul clinic îşi desfăşoară activitatea preponderent în spitale, clinici şi cabinete de nutriţie şi dietetică, cel administrativ – în unităţi de alimentaţie publică, în blocul alimentar al unor unități spitalicești locale, cel comunitar – în centre pentru vârstnici, grădiniţe, şcoli, iar cea de-a patra categorie de dieteticieni își desfăşoară activitatea în centre şi laboratoare de cercetare.

Pe de altă parte, dacă aducem în discuţie absolvenţii studiilor de licenţă în specializarea nutriţie şi dietetică, care doresc autorizaţia de liberă practică fără a urma studiile de masterat, aceştia pot efectua un an de practică în domeniul nutriţiei şi dieteticii conform Regulamentului Nr. 1 din 01.10.2022 privind aprobarea și desfășurarea stagiului de practică în nutriție și dietetică, aprobat de Consiliul Național al Colegiului Dieteticienilor din România.

Ne povestiți ce oferte în domeniul medical și al nutriției, are Universitatea din Suceava, respectiv facultatea pe care o coordonați ca decan?

Facultatea de Medicină şi Ştiinţe Biologice din cadrul Universităţii ,,Ştefan cel Mare” din Suceava cuprinde o curriculă integrată care pregătește absolvenții să facă față actului medical complex, de viitor, adaptat medicinii contemporane personalizate și care necesită atât o educație medicală superioară, cât și o fundație solidă în management, siguranță medicală, leadership și profesionalism.

Facultatea coordonează şase programe de studii de licenţă: Asistenţă medicală generală, Balneofiziokinetoterapie și recuperare, Biochimie, Biologie, Nutriţie şi dietetică şi Tehnică dentară şi un program de studii de masterat Nutriţie şi recuperare medicală care are misiunea de a forma specialişti în domeniul nutriţiei și siguranţei alimentare, profilaxiei şi terapiei dietetice în asigurarea calităţii alimentului şi a promovării sănătăţii în rândul comunităţii.

Aplicațiile practice ale disciplinelor se desfăşoară în laboratoare moderne, dotate cu echipamente de ultimă generaţie, dar şi în centre de simulare medicală. Mai mult, în cadrul facultăţii s-au derulat şi se derulează şi în prezent, proiecte de cercetare importante în care studenţii se implică şi contribuie în diferite etape.

Cum credeți că putem (noi, în calitate de organizație) să susținem inserția profesională a dieteticienilor în România? Dar angajarea lor în străinătate, de exemplu în SUA)?

Toate societățile științifice medicale pot genera un curent de opinie adecvat privind profesia de dietetician și rolul acestei profesii liberale în societate. Ele diseminează cele mai recente cercetări bazate pe dovezi, prin evenimente știintifice, workshop-uri, webinarii, publicații și media.

De asemenea, SSN poate oferi informații și instruiri referitoare la standardele EU de încadrare ca dietetician sau la standardele din alte țări. Publicațiile și pagina web a asociației, pot avea o secțiune de anunțuri sau informații referitoare la carieră, la locurile de muncă și la cursurile de pregătire continuă a dieteticienilor. Prin afilierea la EFAD (Federaţia Europeană a Asociaţiilor de Dieteticieni), diplomele sunt recunoscute.

Fiecare țară are totuși particularități de acreditare. În SUA, pentru a putea practica, dieteticienii trebuie să fie autorizați și înregistrați în statul respectiv dacă sunt îndeplinte condițiile cerut de Commission on Dietetic Registration (CDR). Condițiile sunt diferite în fiecare stat. După obținerea licenței în Nutriție sau a masteratului în Nutriție și Dietetică (dacă licența este în alt domeniu), studenții trebuie să efectueze un „internship” în nutritie și dietetică, care constă de obicei în 1.200 ore și durează între 8 luni și 2 ani.

Învățământul medical universitar, atât în România, cât și în alte țări, alocă un spațiu curricular redus pregătirii viitorilor medici în domeniul nutriției, fapt ce determină o implicare redusă a acestora în educația nutrițională de bază, a pacienților. Considerați oportună dezvoltarea și aprobarea unei curricule de nutriție în programele universitare medicale din țara noastră?

Într-adevăr, pregătirea medicilor și a profesioniștilor din domeniul sănătății și lipsa lor continuă de abilități în oferirea de sfaturi dietetice este o problema majoră. Până când alimentația nu va deveni o componentă principală a conversațiilor pacient-medic, vom continua să pierdem o oportunitate majoră de a ajuta oamenii să trăiască o viață mai lungă și mai sănătoasă. Deci educația specifică este critică în pregătirea medicilor.

În SUA, pe parcursul a patru ani de școală medicală (după 4 de licență), majoritatea studenților au mai puțin de 20 de ore dedicate nutriției. Acest lucru este complet disproporționat față de beneficiile nutriției pentru sănătatea pacienților. Studenții petrec mai mult timp învățând despre o boală, despre care s-ar putea să nu vadă niciodată un caz, decât despre obezitate, care afectează milioane de oameni și asta costă sistemul de sănătate, miliarde de dolari. Mulți medici stagiari în diabet încă învață puțin despre dietă și stilul de viață, dar sunt experți în efectele secundare rare ale medicamentelor. Nutriția și obezitatea au puțini specialiști calificați din punct de vedere medical, așa că ne lipsesc modelele de urmat pentru medicii aspiranți.

Totuși, în ultimii ani există preocupări tot mai mari pentru schimbarea acestei paradigme și în direcția încorporării cursurilor de nutriție în curicula medicală. Unele programe de medicină din SUA, oferă studenților, opțiuni și cursuri la alegere, în stil de viață, nutriție, etc.

În țările dezvoltate, consilierea nutrițională și terapia medicală nutrițională pentru  anumite patologii cronice metabolice (ex. diabet zahart, obezitate), sunt activități ce se decontează de către sistemul de asigurări de sănătate, în primii ani de la luarea în evidență a pacienților (un număr variabil de activități, de exemplu două în primul an de luare în evidență). Această măsură are beneficii în două direcții: pacientul care nu poate beneficia de servicii private de consiliere nutrițională și, pe de altă parte, profesioniștii acreditați din domeniul nutriției aflați în căutarea unui loc de muncă. Ați considera utilă aprobarea unei astfel de soluții și pentru sistemul medical din România?

Sănătatea populației trebuie să fie preocuparea principală a fiecărei țări, lucru de care depinde starea de sănătate a economiei. Nutriția joacă rolul principal în prevenirea și tratamentul a foarte multor patologii. De aceea este foarte important ca serviciile de consiliere și terapie nutrițională să fie decontate de Casa de Sănătate și de firmele de asigurări. În plus, nu putem discuta despre controlul și managementul anumitor patologii, precum: obezitatea, diabetul, afecțiunile renale, etc., fără terapie nutrițională. Deci este imperativ ca tratamentul nutrițional, preventiv și terapeutic să facă parte din paleta de tratamente decontate de Casa de Sănătate.

Cercetările în domeniul nutriției au o dinamică extraordinară, mai ales în privința rolului microbiomului, a neuroștiințelor, a metabolomicii, nutrigeneticii și nutrigenomicii. Poate un profesionist al domeniului nutriției să țină pasul cu toate acestea și, în același timp, să-și îndeplinească și meseria, astfel încât să se poată suține financiar din ea? În acest sens, puteți să le oferiți acestora, câteva recomandări practice?

Într-adevăr, în momentul de față cercetarea din domeniul nutriției este una dintre cele mai fascinante. Științele nutriției și cercetarea din acest domeniu, reprezintă cheia de care depinde viitorul omenirii.

Inteligența artificială, combinată cu tehnologii digitale și microbiomul intestinal și alimentația personalizată, sunt doar câteva dintre domeniile de cercetare aplicată, care vor avea un impact major asupra populației interesate de sfaturi în direcția alegerilor alimentare.

Volumul de informații disponibil în domeniul de nutriție este imens și nu vom putea niciodată să ținem pasul cu toate aceste informații, însă trebuie măcar să aspirăm și să continuăm să ne informăm din surse științifice bine documentate. Financiar, expertiza și cercetarea din domeniul nutriției sunt foarte bine plătite în țările din vest și în SUA.

România oferă oportunități numeroase în acest domeniu, atât pe partea de prevenție clinică, cât și pe partea de cercetare aplicată. Dacă luăm în considerare faptul că 60% din populație suferă de una sau mai multe boli cronice, alimentația este cauza numărul 1 de deces. Deci dezvoltarea de biomarkeri, alimentația pe bază de ADN, tracking apps, folosirea microbiomului intestinal, a aparatelor digitate de testare, etc., sunt doar câteva dintre multele oportunități.