INTERVIU CU CONF. UNIV. DR. MARIA NIȚESCU

Care credeți că va fi aportul concret al SSN în mediul academic în general și în cel al nutriției, în special?

Am să mă refer în primul rând la categoria profesională din care fac parte și, pentru a răspunde la această întrebare, este necesar să fac o precizare legată de pregătirea medicilor în acest domeniu. Ca și în alte țări, educația viitorilor medici în universitățile de profil din România în domeniul nutriției, nu este acoperitoare, studenții dobândind informații privind alimentația și nutriția omului sănătos (câteva cursuri) și la diferite discipline medicale sau chirurgicale, informații sumare privind terapia medicală nutrițională pentru anumite patologii.

Pornind de la obiectivele propuse, SSN poate contribui la pregătirea medicilor interesați de nutriție, acest lucru regăsindu-se mai apoi în calitatea serviciilor medicale oferite pacienților. Ne propunem să oferim cursuri și să organizăm evenimente științifice care să răspundă nevoii de educare, informare și perfecționare a tuturor profesioniștilor din domeniul nutriției, inclusiv a medicilor. Astfel, consider că o societate științifică activă va avea o utilitate incontestabilă pentru toți profesioniștii din domeniul nutriției care vor să se perfecționeze și să fie la curent cu ultimele rezultate ale cercetărilor științifice.

În ceea ce privește aportul societății în domeniul nutriției, în România sunt foarte multe lucruri de recuperat. Este nevoie de fundamentarea și elaborarea de programe de sănătate publică în care nutriția să aibă un loc prioritar, profesioniștii din domeniu au nevoie de formare profesională continuă și este nevoie, de asemenea, de implementarea unor măsuri concrete care să contribuie la informarea corectă și la educarea populației în vederea optimizării alimentației. Toate acestea constituie obiective pe care societatea noastră și le-a propus.

De ce considerați că este importantă prezența unei societăți în știința nutriției și cine beneficiază de activitatea acestei societăți la nivel național?

Chiar dacă la noi în țară există și alte societăți cu activități în domeniul nutriției, nu există încă o societate multidisciplinară care să aducă împreună profesioniștii din acest domeniu (medici, dieteticieni, nutriționiști, experți în nutrigenetică și epigenetică, geneticieni, ingineri din industria alimentară, chimiști, farmaciști etc.). Nutriția este un domeniu științific deosebit de complex și este imposibil să fie acoperit de o singură profesie.

Un alt motiv pentru care este nevoie de o astfel de societate, se regăsește chiar într-unul dintre obiectivele pe care le-am stabilit și anume fundamentarea și elaborarea de programe de sănătate publică, dedicate îmbunătățirii alimentației românilor, implicit îmbunătățirii stării lor de sănătate.

Ori, fără o cunoaștere a stării de fapt, nu ai cum să faci acest lucru. Sunt necesare eforturi și resurse umane și materiale importante pentru a face evaluarea obiceiurilor alimentare ale românilor, a stării lor de nutriție și o evaluare continuă a stării de sănătate în relație cu alimentația. Prin urmare, o echipă complexă, multidisciplinară, poate reprezenta motorul unui astfel de demers.

Beneficiarii activității noastre sunt reprezentați de profesioniști din domeniul nutriției (inclusiv medici), studenți ai facultăților de profil și de populație, atât ca beneficiar direct al activității societății (elaborare de ghiduri pentru populație, emisiuni educative, etc.), cât și ca beneficiar indirect, prin calitatea serviciilor oferite de specialiștii ce se perfecționează prin intermediul SSN.

Sunteți conferențiar la Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București, instituție în cadrul căreia nu există încă programul de studii de licență cu titlul “Nutriție și Dietetică”. Ce perspective întrevedeți pentru înființarea lui?

În cadrul universității noastre există doar un program de master în nutriție și siguranța alimentelor. Sunt convinsă că în momentul în care dieteticianul (o profesie deja reglementată) va căpăta locul și rolul pe care îl are în cadrul sistemului de sănătate, cererea de formare va fi mare și acest lucru va impune și existența unui program de studii de licență în domeniul nutriției în cadrul UMF “Carol Davila”, care să acopere zona de sud a țării.

Pentru ca acest lucru să se concretizeze, este nevoie de o serie de reglementări legislative care să includă dieteticianul în echipa multidisciplinară de îngrijire a pacientului și, în același timp, este necesar ca serviciile de consiliere nutrițională pentru anumite patologii să fie decontate prin asigurările de sănătate, în așa fel încât o proporție mai mare din populație să aibă acces gratuit și să beneficieze de aceste servicii.

Planul de învățământ al unui student la medicină cuprinde și o materie dedicată nutriției? Cât de mult contează/cântărește această componentă pentru un viitor medic, în relația cu pacientul său?

Așa cum am menționat anterior, studenții la medicină nu au în planul de învățământ o astfel de disciplină. Spre exemplu, în cadrul universității noastre studenții dobândesc noțiuni de alimentație a omului sănătos și siguranța alimentului la disciplina Igienă, unde există un modul de Igiena Alimentației și Nutriției (6 cursuri și 6 lucrări practice), care este insuficient pentru o formare adecvată.

Pornind de la realitatea din țara noastră, în care educația pentru sănătate a populației este încă deficitară, cabinetul medical/spitalul reprezintă practic locul unde oamenii/pacienții ar trebui să primească și aceste informații (mă refer aici la marea majoritate a populației care nu are suficiente venituri, pentru a beneficia de consiliere nutrițională, în mediul privat).

Orice medic trebuie să aibă noțiuni de bază privind alimentația și nutriția omului sănătos, pentru a putea face prevenție, iar în funcție de specializare, trebuie să aibă suficiente noțiuni de terapie medicală nutrițională. Prin urmare, medicul are o contribuție importantă la educația pentru sănătate a pacienților săi, iar alimentația reprezintă un mijloc important de prevenire a unor boli cronice și de ameliorare/control în cazul altor patologii.

Sunteți cadru universitar și în același timp, medic primar igienă (specializare în Igiena Alimentației și Nutriției) în cadrul Institutului Național de Boli Infecțioase “Prof. Dr. Matei Balș”. Care este relația medic-dietetician în cadrul acestei instituții?

În cadrul Institutului Național de Boli Infecțioase “Prof. Dr. Matei Balș”, la fel ca în toate spitalele din România, dieteticianul nu face parte din echipa de îngrijire a pacientului. Există un număr de 3-4 asistente de dietetică (asistente generaliste cu un curs de dietetică) ce activează în cadrul blocului alimentar și biberoneriei.

Există și funcționează în cadrul institutului o Comisie de Alimentație și Nutriție, al cărei președinte sunt și care are în componență și doi medici infecționiști (unul de adulți și un pediatru), precum și un medic gastroenterolog, iar împreună ne ocupăm de stabilirea regimurilor alimentare și de implementarea și respectarea legislației în domeniul siguranței alimentului. De mai bine de 10 ani, la solicitarea medicilor infecționiști, ofer consiliere nutrițională pacienților spitalului cu patologii infecțioase cronice (infecții cu HIV, HBV, HCV) ce asociază și alte patologii, în special metabolice, însă nu pot acoperi această nevoie pentru toți pacienții.

De asemenea, un pas important pe care l-am făcut în spital a fost implementarea procedurii de identificare a riscului de denutriție, în primele 24 de ore de la internarea pacientului (cu excepția unor secții de terapie intensivă; nu cunosc să fie implementată această procedură în alte spitale din țară).

V-am dat doar trei exemple de activități pe care le desfășor într-un spital monodisciplinar, aflat în subordonarea Ministerului Sănătății, pentru a sublinia nevoia de dieteticieni/nutriționiști/medici nutriționiști și pentru a evidenția rolul lor important în asigurarea unor servicii medicale de calitate și, nu în ultimul rând, rolul lor în sprijinul pacienților ce nu pot beneficia de consiliere nutrițională în mediul privat.

Considerați că actualul sistem de sănătate este favorabil abordării nutriționale a pacientului care suferă de anumite simptome sau care urmează deja un tratament alopat? Dacă nu, ce considerați că îi lipsește?

La modul general, răspunsul la această întrebare este un NU categoric, atât timp cât profesioniștii din domeniul nutriției cu aviz de liberă practică (dieteticienii) nu sunt integrați în echipele de îngrijire a pacienților. Sigur că, în funcție de patologie, mai ales acolo unde sunt necesare diete restrictive, medicii specialiști oferă informațiile importante, însă pacienții au nevoie de mai multe detalii, decât simple răspunsuri despre ce au voie și ce nu au voie să mănânce.

Pentru ca abordarea nutrițională a pacientului să fie posibilă, este nevoie de noi acte normative care să reglementeze plata serviciilor efectuate, precum și modul în care vor fi asigurate aceste servicii în unitățile sanitare (mă refer aici la încadrarea cu personal calificat normat pe numărul de paturi și pacienți, așa cum se întâmplă și în cazul personalului medico-sanitar).

Le oferiți pacienților dumneavoastră și planuri de intervenție nutrițională. Cât de mult poate influența un astfel de plan nutrițional, tratamentul medicamentos? Puteți să ne oferiți un exemplu concret?

Intervențiile nutriționale de adaptare a alimentației la starea de sănătate/boală a pacientului au rol important în gestionarea simptomatologiei/bolii, alături de tratamentul medicamentos.

Sunt însă și situații în care, o dietă corectă și o bună complianță la recomandări, determină restabilirea echilibrului metabolic și reducerea dozei sau renunțarea la medicamente, bineînțeles cu avizul medicului specialist curant. Așa se poate întâmpla, de exemplu, în cazul diabetului tip 2 insulino-independent, dislipidemiilor, hiperuricemiei sau a hipertensiunii arteriale. În cazul infecțiilor cronice, dieta nu influențează medicația în sensul renunțării sau reducerii dozei, dar poate influența modul de absorbție și implicit, eficacitatea tratamentului respectiv (de exemplu, există medicamente antivirale pentru hepatita cu virusul hepatitei C, care necesită o cantitate mai mare de grăsimi la masa la care se administrează, de aceea este foarte important ca pacientul să fie învățat ce tipuri de alimente/grăsimi să consume și cât să consume).

O componentă importantă a activității de consiliere nutrițională pe care o desfășor în spital, este adresată pacienților cu infecție HIV, a cărei medicație poate avea ca efect advers, dislipidemia mixtă. Intervenția nutrițională efectuată pe acest lot de pacienți, ne-a arătat că și în acest caz, alimentația dezechilibrată ocupă un loc important în apariția dereglărilor metabolismului lipidic, fapt confirmat de răspunsul favorabil la dieta optimă și de monitorizarea periodică a pacienților.

Consider că este necesar ca alimentația oferită pacienților internați ce nu necesită anumite restricții sau nu au nevoi nutriționale speciale, să îndeplinească criteriile alimentației sănătoase, acoperind în felul acesta și educația nutrițională, atât de deficitară în țara noastră. Știm că va fi foarte greu să reușim să asigurăm consiliere nutrițională individuală în spitale, iar până atunci, măcar farfuria pacienților să respecte principiile alimentației sănătoase sau ale recomandărilor nutriționale specifice în cazul anumitor patologii. În acest moment, cu alocația de hrană existentă, cu legislația privind achizițiile publice, care obligă la alegerea ofertei cu cel mai mic preț în detrimentul calității și cu resursa umană calificată insuficientă, este greu ca acest deziderat să fie atins.

Ce reprezintă “igiena în nutriție” și în ce constă activitatea unui medic care are această specialitate?

Știm că igiena este o știință din domeniul medicinei preventive, care promovează sănătatea și care studiază, pe de o parte factorii de mediu (este inclus aici și alimentul) și efectele benefice ale acestora asupra sănătății și, pe de altă parte, măsurile prin care este eliminat sau redus riscul prin care factorii de mediu să devină dăunători pentru om.

Spre deosebire de igiena sau siguranța alimentelor care se referă la faptul că un aliment consumat în concordanță cu destinația sa și cu recomandările înscrise pe etichetă, nu va determina efecte negative asupra sănătății consumatorilor, igiena nutriției se referă la promovarea alimentelor cu o bună valoare nutrițională, în detrimentul celor cu densitate energetică mare și sărace în nutrienți. Cu alte cuvinte, igiena nutriției reprezintă baza recomandărilor nutriționale, adresate în primul rând omului sănătos, pentru că vorbim aici de promovarea unor comportamente/obiceiuri alimentare sănătoase care să contribuie la prevenirea bolilor cronice. Acest lucru este valabil și în cazul terapiei medicale nutriționale, chiar dacă baza este reprezentată de adecvarea dietei, la specificul patologiei.

În intervalul 1990-2000, în țara noastră a existat ca specialitate distinctă, Igiena Alimentației și Nutriției. Eu am fost formată ca medic specialist și apoi am devenit medic primar în această specialitate, în care am intrat prin concurs național în anul 1992. Începând cu anul 2000, printr-un ordin al Ministrului Sănătății, denumirea specialității a devenit Igienă, iar curricula de pregătire a cumulat și tematicile pentru pregătirea specialiștilor în Igiena Mediului și Igiena Copiilor.

Specialiștii în igiena alimentației și nutriției (deveniți și ei din anul 2000, conform legislației în vigoare, specialiști în igienă) își desfășoară activitatea în Direcțiile de Sănătate Publică și în Institutul Național de Sănătate Publică/Centrele Regionale de Sănătate Publică, și doar o mică parte dintre ei, în unități sanitare. Atribuțiile lor, reglementate prin acte normative specifice, sunt diferite în funcție de serviciul în care lucrează, sunt predominant preventive, în domeniul igienei și siguranței alimentului și au ca scop final protejarea sănătății populației.

Cum poate fi promovată igiena alimentației către populație, prin Direcția de Sănătate Publică?

În cadrul Direcțiilor de Sănătate Publică, din păcate, sunt din ce în ce mai puțini profesioniști din domeniul igienei/igienei alimentației.
Activitățile de promovare a igienei alimentației se încadrează în prevederile actelor normative ce reglementează atribuțiile acestor instituții.

Practic, prin activitatea desfășurată, Direcțiile de Sănătate Publică supraveghează alimentele din piață din punctul de vedere al conținutului de aditivi, materialele în contact cu alimentul, suplimentele alimentare, alimentele pentru grupuri populaționale specifice, alimentele iradiate, alimentele noi, alimentele cu adaos de vitamine și minerale, apele minerale, contribuind astfel la protejarea sănătății populației, prin asigurarea că piața alimentelor respectă legislația în domeniile menționate mai sus. Aceste activități de supraveghere sunt derulate în conformitate cu metodologiile elaborate de Institutul Național de Sănătate Publică, iar rezultatele sunt apoi raportate pentru elaborarea sintezelor naționale.

Personalul din cadrul Inspecției Sanitare de Stat (serviciu în cadrul Direcțiilor de Sănătate Publică) verifică respectarea legislației în domeniul siguranței alimentului pentru domeniile menționate mai sus și respectarea normelor generale de igienă a alimentului, în unități cu profil alimentar.

Nu în ultimul rând, Direcțiile de Sănătate Publică autorizează și verifică respectarea legislației în domeniul igienei alimentului și alimentației sănătoase în unitățile de copii și tineri și unitățile sanitare.

Toate aceste activități sunt adresate în principal operatorilor publici sau privați din domeniul alimentului și au ca beneficiar final, populația. O modalitate directă de promovare, atât a igienei alimentației, cât și a igienei nutriției la nivel comunitar, este realizată de către Direcțiile de Sănătate Publică prin campanii de informare-educare, campanii derulate prin intermediul compartimentelor de promovarea sănătății.

Din experiența dumneavoastră, care sunt principalii factori la care oamenii răspund pozitiv atunci când este promovată alimentația sănătoasă?

Cred că pentru a răspunde la recomandările de alimentație sănătoasă, este necesar un cumul de factori care să permită modificări ale obiceiurilor alimentare existente.

Vorbim în primul rând de factori ce țin de individ: educație (inclusiv educație nutrițională), nivel socio- economic, stare de sănătate, factori psihologici, mediu de rezidență, sex, orientare religioasă etc.

Sunt apoi factori ce țin de sursa ce promovează alimentația sănătoasă (asociație științifică/profesionist cu expertiză în domeniul nutriției versus persoane publice /„vedete” fără pregătire în domeniu, mass media, etc.) și de modul de comunicare a mesajelor, acești factori având un rol important în dobândirea încrederii populației în recomandările promovate.

La fel de importanți, chiar dacă i-am menționat la final, sunt factorii ce țin de piața produselor alimentare și de politicile din acest domeniu. Mă refer aici, în mod special, la disponibilitatea pe piață a alimentelor cu valoare nutrițională crescută și la asigurarea accesului la aceste alimente, printr-o politică de prețuri corespunzătoare.