INTERVIU CU CĂTĂLINA POPLICEAN

După o experiență îndelungată în domeniul IT, v-ați specializați în nutriție. Cum se pot îmbina IT-ul și nutriția?

Desigur că într-o lume în care tehnologia este tot mai prezentă în toate domeniile, posibilitățile sunt infinite. O parte semnificativă din munca unui nutriționist poate fi eficientizată, dacă nu chiar automatizată complet, iar în momentul de față pe piață e disponibilă deja o gamă largă deproduse, aplicații software, dar și dispozitive inteligente sau senzori precum cel de măsurare continuă
glicemiei, care oferă date pentru a putea fi procesate și utilizate în folosul clienților.

Există de asemenea baze de date extensive de alimente cu pana la 80 de nutrienți, precum NCCDB (Nutrition Coordinating Center Food & Nutrient Database) al Universității din Minnesota care este deja integrat în astfel de aplicații și permite mult mai facil, crearea de planuri alimentare personalizate care merg dincolo de necesarul caloric și includ detalii precum cantitatea de micronutrienți, raportul omega-3/omega-6 sau asigurarea cantității necesare de aminoacizi esențiali. Observ însă că în România, astfel de programe sunt din păcate încă foarte puțin utilizate.

Imaginați-vă acum o aplicație care pe baza datelor utilizatorilor, a preferințelor alimentare dar și a valorilor unor analize de laborator sau al unor teste nutrigenetice, crează un plan alimentar sau de ce nu, cu ajutorul inteligenței artificiale învață ceea ce îi place utilizatorului și folosește aceste informații pentru a-i compune meniuri atractive, dar și adecvate din punct de vedere nutrițional. De asemenea,
începem să avem o cantitate tot mai mare de date ale utilizatorilor, pe care le putem folosi (doar obținând consimțământul acestora, desigur) pentru a observa corelații statistice relevante între obiceiuri alimentare, patologii și nu numai.

IT-ul în accepțiunea mea, înseamnă inginerie, iar organismul uman este în fond un sistem extrem de complex cu un design și un mod de funcționare pe care încă nu îl înțelegem în totalitate. Ingineria te învață să gândești analitic și să te întrebi constant “de ce”, să faci corelații, sa rezolvi probleme și să deduci rezultate. Nutriția devine mult mai ușor de “învățat” și de înteles când o abordăm așa, iar pentru
mine e foarte util să am o astfel de perspectivă.

Inițial v-ați certificat ca tehnician nutriționist, iar în prezent sunteți studentă la Facultatea de Nutriție și Dietetică. Care sunt diferențele majore de competențe dintre cele două statute profesionale, tehnician versus dietetician?

Studiile unui tehnician se limitează la câteva module de 1-2 zile efectuate pe parcursul unui an, sau chiar mai puțin, în funcție de programul ales și se axează pe noțiuni de bază în nutriție.Facultatea de Nutriție și Dietetică constă într-un program la zi de 3 ani având 180 de credite și asigură o specializare mult mai largă de la consultanță nutrițională în prevenția bolilor și până la nutriția în diverse patologii, siguranță alimentară, gastrotehnie și politici de sănătate publică.

Pe scurt, tehnicianul cunoaște principii generale de alimentație, poate efectua jurnale alimentare și oferi consultanță nutrițională persoanelor fără afecțiuni medicale, în schimb ce dieteticianul are expertiză în patologii și dietoterapie.

În cazul meu particular, cursul de tehnician nutriționist m-a convins că îmi doresc să aprofundez mai mult acest domeniu și să formalizez aceste studii printr-o licență, pentru a putea profesa și într-un cadru clinic.

Într-o echipă medic – dietetician – technician nutriționist, ce responsabilități considerați că i-ar reveni fiecăruia, astfel încât intervenția și rezultatele obținute de pacient să fie optimizate la maxim posibil?

Consider că echipele multidisciplinare reprezintă viitorul și îmi doresc ca acest model de colaborare să devină o realitate și în România. Dacă medicul este singurul în măsura de a pune un diagnostic și a prescrie un tratament, dieteticianul este cel care are competențele de a alcătui un meniu adecvat patologiei, ca adjuvant în ameliorarea stării pacientului și poate realiza acest lucru în colaborare cu un tehnician care preia sarcini precum evaluarea nutrițională sau bilanțul alimentar.

Bineînțeles că astfel de colaborări se bazează și pe recunoașterea limitelor competențelor proprii și pe respectarea expertizei celorlalți specialiști. Exista încă din păcate concepția, pe de-o parte, că nutriția nu ajută cu nimic, iar pe de altă parte, ca putem vindeca doar prin nutriție, ambele fiind eronate.

Ați fost nevoită să colaborați cu medici în cazurile pe care le-ați gestionat până acum și dacă da, care a fost feedback-ul și/sau implicarea concretă a acestora?

Din păcate, există încă o reticență în astfel de colaborări, tehnicienii nutriționiști nu au competențe în acest sens, iar eu fiind încă studentă, nu am avut ocazia până acum de a face parte dintr-o echipă multidisciplinară în abordarea patologiilor, deși mi-ar plăcea foarte mult acest lucru odată cu terminarea studiilor.

Cum sunt priviți tehnicianul nutriționist și dieteticianul de ceilalți specialiști din domeniul sănătății?

Rolul tehnicianul sau al dieteticianul, precum și diferențele de competențe dintre aceștia sunt foarte puțin înțelese în România, iar acest lucru este oarecum firesc având în vedere că cele două profesii nu au fost niciodată definite foarte clar.

Profesia de dietetician a fost doar de curând recunoscută in România, odată cu eforturile noului înființat Colegiu al Dieteticienilor și sperăm ca acest lucru să ducă la o integrare mai facilă a acestei profesii în domeniul sănătății. În ceea ce-i privește pe tehnicieni, legislația e într-o continuă schimbare și de aici există, aș spune eu, o lipsă de încredere și o confuzie în ceea ce privește atribuțiile dar și competențele lor. Există de asemenea o serie de specialiști fără o pregătire în spate, mai ales în mediu online, care din păcate distribuie informații cu caracter eronat și conturează o imagine negativă acestei profesii deoarece oricine se poate numi “coach” si poate oferi consultanță în orice domeniu, inclusiv nutriție.

În cadrul SRSN, coordonați Grupul Studenților la Facultatea de Nutriție și Dietetică. Care considerați că sunt punctele forte ale cursurilor la Facultatea de Nutriție și Dietetică și ce ați modifica în curricula acestora?

Grupul nostru momentan are ca activitate principală analiza programelor de studii oferite de facultățile din țară în raport cu cele din străinătate pentru a identifica punctele unde acestea pot fi îmbunătățite. În Romania se face foarte multă medicină, ceea ce este foarte important și util pentru a înțelege procesele fiziologice si patologice care stau la baza funcționării organismului uman. Ce ar putea fi îmbunătățit însă, este o abordare axată pe ceea ce este mai relevant din punct de vedere nutrițional, mai multă dietoterapie, precum și o expertiză în domeniul nutriției a celor care predau, majoritatea cadrelor didactice fiind în acest moment medici cu diverse specializări.

Este o discuție lungă aici atât despre care ar fi cursurile cele mai potrivite, precum și despre conținutul lor, dar și în ceea ce privește ordinea firească în care ele ar trebui predate. Fiind o specializare de doar trei ani, este cu siguranță o provocare în a alege curricula optimă.

Care sunt perspectivele studenților la dietetică din punct de vedere practic? La ce parcurs profesional se așteaptă aceștia, odată ce sunt licențiați?

Deoarece există în momentul de față foarte puține locuri de muncă pentru dieteticieni în clinici și spitale, studenții trebuie de cele mai multe ori să apeleze la spiritul antreprenorial pentru a- și deschide un cabinet și a putea profesa. Ei au dificultăți în a se integra în echipe multidisciplinare, pentru că pur și simplu nu există aceste posturi, deși este recunoscută nevoia acestora. Ne așteptăm ca
aceste lucruri să se schimbe acum, odată cu eforturile celor din Colegiul Dieteticienilor.

Ce aspecte ale personalității și ce abilități suplimentare considerați că este nevoie să-și dezvolte un tehnician nutriționist sau un dietetician pentru a dobândi credibilitate, autoritate și notorietate?

Un specialist practician în nutriție trebuie să fie în primul rând un foarte bun comunicator, să fie capabil să transmită informația într-un mod în care poate fi înțeleasă și asimilată de publicul țintă. Pentru a rămâne credibil într-un domeniu în care se distribuie multă informație de proastă calitate, un specialist trebuie să prezinte întotdeauna doar informații validate științific și argumentate pentru a-și păstra credibilitatea.

Dar probabil cea mai mare provocare o reprezintă viteza cu careaceastă știință evoluează și nevoia de studiu și aprofundare continuă pe care această profesie o necesită pentru a rămâne la curent. Studiile formale reprezintă doar punctul de plecare pe baza căruiase construiesc apoi abilitățile prin care un specialist poate profesa, însă acest lucru se poate realiza doar printr-un proces de învățate continuă. Consider ca aici este foarte important ca noi să conștientizăm că este datoria noastră de a face acest efort pentru a putea deveni cu adevărat profesioniști si o voce relevantă în domeniul sănătății.

Poți profesa ca tehnician sau dietetician într-un ritm de full-time job în condiții de stabilitatea financiară? Cu alte cuvinte, cât la sută este gândire de angajat și cât la sută trebuie să mizezi pe o gândire de tip antreprenorial?

Îmi este greu să răspund la această întrebare, deoarece nu cunosc foarte bine oferta de locuri de muncă în mediul privat în acest domeniu, în Romania. Tind să spun însă, având în vedere numărul limitat de poziții deschise în clinici și spitale precum și pachetele salariale neatractive, că în momentul de față, o gândire de tip antreprenorial este esențială pentru un viitor dietetician și cred că este unul dintre principalele motive pentru care avem un procent semnificativ de absolvenți care nu profesează în domeniu, deoarece în general în România, acest spirit antreprenorial este foarte puțin cultivat.

Nu este ușor deoarece, spre deosebire de alte țări unde profesia de dietetician este recunoscută de mult timp și populația este educată în legătură cu importanța ei, în Romania încă trebuie să convingem că suntem utili și valoroși, ca avem studii și o pregătire.

Științele în nutriție sunt vaste, complexe și într-un progres foarte dinamic. Învățarea continuă este un must-have în acest domeniu. Ce implică aceasta în mod concret și cât timp consumă în economia unei zile?

Dincolo de pregătirea formală care după cum spuneam anterior, reprezintă doar o bază, cred că în nutriție, precum și în multe alte domenii, procesul de învățare nu se termină niciodată.

Partea bună este că în ziua de azi avem acces la resurse, studii, inclusiv cursuri, congrese sau conferințe online care ne ajută să asimilăm ultimele noutăți în domeniu. Pe de altă parte, cantitatea de informație e enormă, copleșitoare, nu întotdeauna veridică și trebuie filtrată corespunzător. Cred că ceea ce e important de exprimat e faptul că o mare parte a timpului trebuie dedicată acestui proces care e adesea subestimat și puțină lume înțelege cât de multă muncă e în spatele lui. Iar aici, nu vorbesc doar despre cei care lucrează în cercetare sau învățământ, ci și de practicienii care trebuie constant să investească resurse pentru a dispune de informații actualizate.

Care ar putea fi contribuția SSSN, în direcția susținerii celor care sunt studenți la Nutriție și Dietetică?

Pe studenți, Societatea de Științe în Nutriție îi poate sprijini direct prin identificarea problemelor în educația formală și găsirea unor soluții împreună cu aceștia, prin crearea de ghiduri și cursuri de formare, deschiderea apetitului pentru cercetare, prin burse și granturi, prin îndrumare la începutul carierei, sau indirect prin evenimente publice de promovare a importanței nutriției și a dieteticienilor în domeniul sănătății.

Cum ar putea contribui studenții și cadrele didactice de la facultățile de Nutriție și Dietetică în rolul de membri ai SSN, pentru susținerea profesiei de dietetician în România?

Ca membri ai SSN, studenții și cadrele pot contribui prin identificarea nevoilor specifice studenților și propunerea unor soluții, prin asigurarea că procesul de învățământ se ridică la standardele internaționale, prin promovarea profesiei de dietetician și a importanței ei în prevenție dar și în terapie și prin încurajarea colaborării între specialiștii în domeniul sănătății.