INTERVIU CU PROF. DR. MONICA TARCEA
Ce reprezintă programul de studiu “Nutriție și Dietetică” din România, când a luat naștere prima specializare de acest tip și care este misiunea ei?
Nutriție și Dietetică este una dintre specializările propuse și coordonate de Facultățile de Medicină și/sau Farmacie din România, aparținând domeniului Sănătate. În Târgu Mureș, Iași, Timișoara și Suceava, specializarea aparține Facultăților de Medicină, iar la Cluj, Arad și Oradea, aceasta este coordonată de Facultățile de Farmacie.
Nu există diferențe semnificative de pregătire între facultăți, deoarece ne bazăm la nivel national, pe un Standard de materii obligatorii (și optionale) de pregătire, care trebuie să se regăsească în Planul de învățământ al studenților care urmează această specializare, de 3 ani (3 x 60 = 180 credite ECTS), indiferent de universitate sau de facultate.
Ce reprezintă această specializare? Practic este un program de licență de 3 ani, care poate fi completat în sistemul de învățământ tip Bologna cu încă 2 ani de master în domeniu, cu orientare profesională către consultarea nutrițională în scop preventiv sau către terapia nutrițională specifică, pe diverse patologii, ori în plus, în domeniul siguranței alimentare, educației nutriționale și sistemului de servicii
alimentare publice.
Absolventul acestei licențe la noi în țară (cu titulatura de Dietetician și/sau Nutriționist sau licențiat în Nutriție și Dietetică), are competențe dobândite în evaluarea nutrițională, consult specific și terapie nutrițională, completate de expertiză în educația și intervențiile nutriționale din diverse programe de screening sau promovare naționale, expertiză în siguranța alimentară cu elaborarea și controlul calității alimentelor de pe piață și a suplimentelor alimentare din farmacie, elemente de bază în gastronomie și gastrotehnie, sau în coordonarea de servicii de alimentație publică. Un set de domenii, complex si interdisciplinar.
Această profesie o regăsim peste tot in lume, unele țări având deja o experiență de peste 50 de ani și o integrare eficientă a dieteticienilor în echipele multidisciplinare de evaluare și de intervenție medicală, spre binele pacientului și în scopul creșterii calității vieții.
Primele instituții românești care au inițiat această specializare au fost Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș, alături de Universitatea de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu” din Cluj- Napoca, practic în tandem, în anul 2008. În 2011, am avut prima generație de absolvenți de Nutriție și Dietetică din țară, respectiv în 2013 am avut primii absolvenți de licență + masterat în domeniu (3 ani
de licență + 2 ani de masterat), cu creditare completă.
Sperăm din suflet ca numărul de facultăți implicate în pregătirea acestor profesioniști să crească și să se extindă în toate arealele țării, pentru a acoperi necesarul acestora la nivel național.
Misiunea facultăților ce pregătesc acești licențiați este în principal formarea de specialiști în domeniul nutriției, dieteticii, comportamentului alimentar și siguranței alimentare, cu extinderi spre domeniul profilaxiei, terapiei dietetice și recuperării post-chirurgicale, în asigurarea calității alimentului și a promovării sănătății în rândul comunității. Dieteticianul joacă un rol important în menținerea stării de sănătate, a performanțelor fizice, în prevenirea și tratamentul diverselor afecțiuni, în educația comunitară, în dezvoltarea politicilor de sănătate publică, managementul serviciilor alimentare, expertiza de calitate a alimentului și informarea consumatorului. Mi-am permis să enunț aici chiar misiunea pe care am scris-o în 2012, pe site-ul universității noastre din Târgu Mureș; celelalte facultăți și-au definit misiunea similar.
Sunteți șefa disciplinei de Nutriție Comunitară și Igiena Alimentelor din cadrul Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie “George Emil Palade” din Târgu Mureș. Cum se adaptează curricula universitară la contextul contemporan?
Am fost coordonatorul programelor de licență (în Nutriție și Dietetică) și de masterat (în Nutriție clinică și comunitară) din cadrul Facultății de Medicină a UMF Târgu Mureș, timp de aproape 10 ani (din 2009 pana in 2018).
Am participat la dezvoltarea curriculei universitare locale și a standardelor naționale pentru Nutriție și Dietetică, la elaborarea Legii Dieteticianului apărută în 2015 și ulterior, a Standardelor și normativelor profesionale de activitate a dieteticienilor. Am inițiat Grupul de inițiativă pentru redactarea standardelor profesionale ale dieteticienilor, alături de colegii coordonatori de la celelalte universități
din țară. Încă din 2012 am lansat prima Conferință Natională de Nutriție și Dietetică, la Târgu Mureș cu invitați reprezentativi din domeniu (coordonatori ai Asociațiilor de Dieteticieni și Profesori universitari de prestigiu) din 6 țări (USA, Canada, Australia, UK, Franța, Israel), eveniment care a devenit tradiție în orașul nostru.
Din 2012, sunt șefa disciplinei de Nutriție comunitară și igienă alimentară din cadrul Facultății de Medicină a UMF Târgu Mureș, prima disciplină care a angajat un absolvent de Nutriție și Dietetică cu masterat si ca doctorand, în calitate de cadru didactic, persoană care ulterior a ajuns președintele Colegiului Dieteticienilor în 2021.
Din 2018 am continuat dezvoltarea și mentoratul acestei profesii și în Republica Moldova, prin studenții moldoveni pregătiți la noi și prin sprijinul acordat de noi, colegilor de la Universitatea de Medicină “Nicolae Testemitanu” din Chișinău.
Curricula universitară de pregătire în Nutriție și Dietetică se adaptează permanent și definitoriu la contextul contemporan european și mondial, prin relațiile de colaborare pe care le avem cu colegii din alte țări, bursele și transferul de studenți în practică, proiectele educaționale comune, participarea la evenimente științifice internaționale cu potențial de informare și educație continuă. Concret, studenții
noștri sunt pregătiți să dezvolte abilități, informații și competențe în mai multe domenii ale sănătății și sectorului alimentar, cu centrare pe consultarea nutrițională, educație, administrație legislativă și servicii publice alimentare, în aceeași măsură.
Curricula noastră este în oglindă cu planurile de învățământ ale universităților de prestigiu europene, iar creditele sunt transferabile, astfel încât absolvenții noștri pot fi angajați în alte țări europene sau pot continua pregătirea educațională la masterate sau doctorate din alte țări.
Care este distincția dintre dietetician și tehnicianul nutriționist?
Diferența dintre dietetician și tehnicianul nutriționist ține în mare parte de nivelul de pregătire și competențele câștigate în urma absolvirii celor două programe de studiu.
Dieteticianul este licențiat în Nutriție și Dietetică de 3 ani (+/- masterat de 2 ani), licență care este orientată 75% către domeniul de asistență medicală.
Tehnicianul nutriționist are o pregătire de 1 an, într-un program de studiu fără licență și nu își poate continua studiile cu un masterat în domeniu. De asemenea, tehnicianul nutriționist are mai puțină informare și practică în domeniul medical. În schimb, are pregătire orientată către abilități tehnice (gen evaluări nutriționale, bilanțuri alimentare, gastrotehnie, etc.).
Dieteticianul și tehnicianul nutriționist pot face echipă foarte bună împreună, se pot completa reciproc, dar tehnicianul nu poate înlocui un dietetician mai ales în activitățile dedicate terapiei pacientului. Nici unul dintre ei nu are dreptul de a prescrie rețete sau de a modifica tratamentul recomandat de un medic, pacientului.
În urma aprobării Legii Dieteticianului, a Standardelor și Normativelor Profesionale și recunoașterii Colegiului Dieteticienilor, aceștia au un statut profesional de sprijin în ceea ce privește profesia, inserția profesională, recunoașterea drepturilor și obligațiilor, precum și pregătirea educațională continuă.
Ce s-a întâmplat cu absolvenții dieteticieni de până acum? Care este parcursul lor profesional după terminarea facultății și ce provocări întâmpină aceștia în prezent, în România?
Unii dintre absolvenții dieteticieni lucrează ca și consultanți nutriționiști, alții în spitale/clinici private, în serviciile de alimentație publică sau spitalicești, alții lucrează în învățământ, dar din păcate un procent mic (cca 30%) nu sunt inserați în domeniu, deoarece încă nu au avut un statut profesional susținut și înțeles la nivel național. Unul din 4 a plecat din țară și lucrează în domeniu, ca dietetician, în spitale/clinici din Anglia, Germania, Ungaria, Finlanda, Suedia sau Franța.
Parcursul profesional al dieteticienilor după absolvire, este plin de obstacole, deoarece încă nu sunt acceptați în echipele multidisciplinare din domeniul medical. Sperăm că odată cu activarea Colegiului Dieteticienilor, aceștia să fie mai bine promovați și susținuți în demersurile lor de angajare în domeniu.
Care sunt tipurile de activități în care studenții în nutriție și dietetică sunt cel mai dornici să se implice?
Pe majoritatea dieteticienilor îi atrage ideea de a lucra în spitale/clinici cu pacientul, însă exact această zonă este mai greu de abordat deocamdată, la noi în țară.
Cum este definit mai exact rolul dieteticianului într-o organizație medicală?
Dieteticianul poate aduce un punct diferit de abordare a unui pacient, prin dietă, stil de viață, consiliere psiho-nutrițională etc., poate monitoriza pacientul după externarea din spital, se poate implica în programe prevenționale de intervenție nutrițională, poate comunica cu medicul pentru a îmbunătăți starea de sănătate și nutrițională a pacientului și pentru a scădea costurile pentru sănătate în același timp. Poate ajuta un pacient să își adapteze stilul de viață dincolo de limitele unui tratament sau de spitalizare. Poate evalua gradul de malnutriție a unui pacient și, prin adaptarea dietei și suplimentelor alimentare, să susțină vindecarea mai rapidă și îmbunătățirea statutului acestuia.
Cu diverse ocazii și manifestări științifice, ați susținut importanța echipei multidisciplinare în abordarea pacientului. Într-o echipă medic-dietetician-tehnician, ce rol joacă de fapt fiecare, care este limita competențelor lor și în ce puncte de interes se întâlnesc cei 3?
Da, susțin cu fervoare importanța muncii în echipă, a colaborării și a interdisciplinarității, într-o lume cu tot mai mulți factori de risc greu de gestionat, în care timpul ne este dușman iar unghiurile din care ar trebui privită o afecțiune sunt mai multe decât credem.
Medicul are abilități orientate mai mult către terapie și medicație în contextul unei patologii, dieteticianul merge pe îmbinarea stilului de viață cu calitatea alimentului, respectiv a prevenției cu terapia personalizată, iar tehnicianul poate aduce detalii legate de evaluare, bilanț alimentar și interpretare cantitativă. Fiecare dintre acești specialiști privește simptomul sau boala din unghiuri diferite, iar abordarea holistică va ajuta pacientul să se simtă mai bine și de asemenea, să fie implicat șiasumat în modificările de comportament care îl pot vindeca și îi pot crește calitatea vieții.
Limitele sunt aduse de lipsa de timp, viziunea diferită a aceleiași probleme, sau de experiența în domenii diferite, iar punctul comun de interes este în mod cert, pacientul.
Puteți enumera câteva motive pentru care publicul din România apelează într-un mod mai rezervat la serviciile de nutriție? Și care ar fi soluțiile pentru a depăși situația actuală?
Populația din România încă nu are suficiente informații legate de capacitățile și activitățile dieteticienilor, nu există încă experiența în domeniu care poate fi transmisă de la o comunitate/persoană la alta, apar informații contradictorii în mass-media sau experți încă slab pregătiți care sunt pe piață muncii dar nu au rezultatele așteptate. Sau, fiind vorba de plata serviciilor, există încă o reticență legată de eficiența apelării la serviciile unui dietetician.
Soluțiile sunt legate de o promovare corectă și asiduă a competențelor acestor profesioniști, angajarea lor în spitale pentru a interacționa cu bolnavul, implicarea și empatia dieteticienilor înșiși în comunicarea la nivel comunitar și individual, câștigarea de experiență în comunicarea și promovarea profesiei de către dieteticieni, colaborarea acestora cu medicii, asistentele, psihologii, inginerii din industria alimentară, farmaciștii etc. și susținerea reciprocă.
Militați pentru crearea de ghiduri nutriționale. Sunt ghidurile condiția sine qua non în exercitarea profesiei în domeniul nutriției și în promovarea științei?
Da, ghidurile sunt necesare pentru asigurarea informației de calitate, orientarea profesională, asigurarea unei scheme de lucru comune și eficiente și evident, promovarea științei în domeniu. Acestea țin tot de interdisciplinaritate, comunicare și expertiză, la care se adaugă asumarea și aplicarea practică în rândul populației.
Care este explicația pentru care există atât de puține Facultăți de Nutriție și Dietetică în cadrul UMF din România? Credeți ca vor apărea și altele în viitorul apropiat?
Sincer, nu știu. Poate pentru că nu a existat o bază legislativă și normativă până recent, nu există un suport de angajare a acestora, nu a apărut încă un contract de colaborare cu Casa de Asigurări care sa deschidă ușa către pacientul ce nu își permite serviciile din privat, dar și pentru că este o mare responsabilitate pregătirea acestora în domeniu (a profesioniștilor). Pentru noi a fost foarte greu, dar și provocator în același timp. Cred că am făcut tot ce am putut în ultimii ani și sper că și celelalte universități vor deveni deschise către această profesie frumoasă și atât de necesară în societatea noastră.
De ce considerați ca este nevoie de o organizație dedicată științei nutriției precum Societatea Română de Științe în Nutriție?
Avem nevoie de o societate bazată pe o misiune importantă pentru fiecare dintre noi, de interes, umanitară și bazată pe o comunicare coerentă și de calitate. Știința nutriției nu este facilă în abordare, iar colaborarea interdisciplinară dintre membri acestei societăți poate acoperi necesarul educațional, cel informațional, de cercetare și aplicativ ale acestei științe. Este o echipă care pornește de la ideea ca împreună suntem mai puternici.
Din perspectivă universitară, cum credeți că societatea pe care dorim să o înființăm poate contribui la creșterea calității învățământului universitar în domeniul nutriției?
Din perspectiva academică, Societatea (Română de Științe în Nutriție) ne poate ajuta prin ghiduri de calitate pentru experți și studenți deopotrivă, informații recente în domeniu și dezbateri de interes, proiecte valoroase cu rezultate bazate pe dovezi, implicarea voluntarilor în practică, programe intervenționale comunitare pentru câștigarea de experiență în domeniu, susținerea suplimentară a inserției profesionale a dieteticienilor, evenimente de promovare a importanței nutriției și a experților din domeniu și altele.
